Oamenii sunt niște fiinţe tare ciudate. Își bagă nasul peste tot, trebuie să le știe ei pe toate. Dar nu le iese dintr-o dată, pentru că viaţa e complexă și are multe aspecte. Așa că o iau cătinel-cătinel și împart tot ce stă și tot ce mișcă pe categorii, subcategorii, minicategorii, microcategorii, nanocategorii ș.a.m.d. Ca să fie mai simplu de înţeles, e ca atunci când îţi place cașcavalul și n-ai mai „pupat” de mult: când găsești, îţi iei o roată întreagă, să știi că ai. Dar nu poţi s-o mănânci pe toată odată, că e prea mare și nu încape în gură. Iei un cuţit și-o tai în bucăţele mai mici. Și iată! Gura ta nu trebuie să fie la cât o gură de canal ca să poată să se înfrupte din minunăţia cașcavaloasă!
Așa fac și cu lumea: o „taie” în bucăţele mai mici, ușor digerabile, după anumite criterii…
View original post 1,649 more words
Lucian's Weblog 